Ortodonţie combinată cu intervenţie chirurgicală a maxilarului
Armonia feţei este determinată de dinţi, maxilare şi ţesuturile moi înconjurătoare ale acestora. Închiderea neregulată a danturii este cauzată, în multe cazuri, nu (numai) de poziţia dinţilor, dar şi de diferenţa de mărime şi poziţie dintre maxilar şi mandibulă. În astfel de cazuri numai ortodonţia în sine nu este de ajuns, tratamentul trebuie să fie completat de corecţie chirurgicală. Se întâmplă deseori ca pacientul să nu fie mulţumit de aspectul său exterior, acesta fiind motivul pentru care ne vizitează cabinetul.
Abaterile oaselor maxilarului, aproape fără excepţie, sunt în paralel cu funcţia defectă a articulaţiei mandibulare, cu problemele de vorbire, cauzând dificultăţi de masticaţie şi înghiţire. Această anomalie poate afecta atât maxilarul cât şi mandibula, împreună cu acestea întreaga dantură. Aceasta rezultă în profilul feţei nearmonios, având o influenţă negativă asupra aspectului feţei. Mai devreme sau mai târziu, netratarea acestuia duce la pierderea dinţilor sau boli parodontale avansate. Dacă simptomele însoţitoare se agravează, acesta poate de asemenea cauza probleme aparte dentistului, deoarece în multe cazuri suplimentarea dintelui lipsă adecvat devine imposibilă. Majoritatea oamenilor sunt inconştienţi de faptul că anomalia lor poate fi rezolvată, oferindu-le astfel o calitate a vieţii mai bună.
Derularea tratamentului
Tratamentul este caracterizat, în orice caz, prin muncă în echipă. Împreună cu Dumneavoastră, medicul specialist ortodont, chirurgul facio-maxilar planificăm rezultatul aşteptat. Luăm măsuri speciale, pentru ca la terminarea tratamentului dinţii, osul maxilar şi mandibular să formeze o unitate armonioasă, corectând înfăţişarea estetică a feţei.
Cu ajutorul tratamentului de ortodonţie formăm arcul dentar regulat, specific maxilarului şi mandibulei: aşezăm la loc incisivii înclinaţi înainte sau înapoi, eliminăm lacunele, într-un cuvânt formăm o dantură regulată. Când suntem gata cu aşa numita ortodonţie dinaintea chirurgiei, atunci urmează intervenţia chirurgicală. Aceasta se poate desfăşura ori pe maxilar, ori mandibulă, însă de cele mai multe ori pe ambele, implicând anastezie generală, necesitând 4-7 zile de spitalizare. Chirurgia se întâmplă înăuntrul gurii, neproducând astfel vreo cicatrice pe faţă. Fixează osul maxilar şi mandibular în poziţia deja planificată, cu ajutorul plăcilor de titan şi şuruburi. Apoi urmează tratamentul ortodontic post chirurgical, când stabilim reglajul fin dintre cele două rânduri de dinţi şi închiderea perfectă ale acestora. Întregul proces necesită aprox. 2 ani. Datorită sistemelor de diagnosticare moderne, cu ajutorul softurilor de calculator simulăm cu precizie tratamentul plănuit şi rezultatul final aşteptat; Zâmbetul Dumneavoastră satisfăcut, într-un cuvânt.
Vă rugăm să vizionaţi aceste videoclipuri, legate de tema în caz în galeria noastră video.
Gyakran ismétlődő kérdések
Állkapocs kattogás, csattogás
Az állkapocs kattogása rágóízületi, fogsorzáródási problémákra utalhat. Ezek általában furcsa hanghatásokkal járnak, kezdetben nem okoznak fájdalmat, de más problémákat okozhatnak, így érdemes kivizsgáltatni őket. Stressz hatására ezek a tünetek erősödhetnek.
A probléma hátterében az állkapocs ízületének nem megfelelő működése, az ízületi porc kopása állhat. A gnatológus, állkapocs specialista harapásanalízis segítségével vizsgálja ki a probléma hátterében húzódó okokat és tesz javaslatot a megfelelő kezelésre.
Előfordulhat, hogy fogak rágófelszínei nem a megfelelő pontban találkoznak egymással, amelynek hatására az állkapocs ízületeiben feszültség keletkezik. Ennek a problémának is lehet a tünete az állkapocs csattogása, kattogása, csikorgása. Ebben az esetben a terápiás sínnel történő kezelés arra irányul, hogy az állkapocs ízületet finoman és kíméletesen visszatereljék a nyugalmi állapotába.
A rágóízület kattogását okozhatja pontatlan fogorvosi, fogtechnikai beavatkozás, nem jól átgondolt fogszabályozó kezelés,vagy jelentkezhet korona, vagy híd felhelyezése után is.
Nekem csak a fölső fogsorom helyzete zavar, akkor miért kell az alsó fogakat is szabályozni, mikor azok teljesen szépen állnak?
A fogszabályozó szakorvos nem csak az esztétikai szempontokat veszi alapul, hanem a hosszútávú stabilitást és a rágófunkció helyreállítását is.
Ha az egyik fogsor hibás helyzetű, akkor a másik fogsor is alkalmazkodik hozzá, tehát ott is vannak eltérések. A kezelést tehát mindkét fogív helyreállításával tudjuk csak megoldani, így kaphatjuk meg a kívánt eredményt.
Hasznos információk
Anomalii frecvente
Anomalii dentare
- Congestie
- Ocluzie deschisă (incisivii nu se ating în momentul ocluziei)
- Ocluzie adâncă (incisivii superiori acoperă sau ascund incisivii inferiori în momentul ocluziei)
- Ocluzie încrucişată (de exemplu, dinţii superiori ajung nu în faţa, ci în spatele dinţilor inferiori în timpul ocluziei)
- Dinţi în afara sau interiorul arcadei dentare
- Înclinare excesivă în afară sau în interior a dinţilor
- Dinţi reziduali datorate erupţiei dentare
- Dinţi supranumerari
- Lipsa mugurilor dentari
Anomalii mandibulare
- Mandibulă subdezvoltată sau prea mare
- Maxilar superior subdezvoltat sau mare
- Combinaţia acestora, sau disproporţie între dimensiunea, mărimea, poziţia celor doi maxilari
- Ocluzie deschisă
- Ocluzie adâncă
- Asimetrie
- Labioschizis şi palatoschizis
Diferenţe comune, întâlnite la vârsta maturităţii
- dinţi prea mari sau prăbuşiţi, din cauza edentaţiilor, care împiedică pregătirea protezelor
- dinţi strămutaţi, cauzaţi de boli paradontale, formarea lacunelor, creând probleme estetice şi funcţionale
- tratamente chirurgical-ortodontice, datorate deformărilor de mandibulă
- disfuncţii ale articulaţiei temporomandibulare (dureri, gnatosonie)
- intervenţii estetice
Care sunt cauzele anomaliilor dentare?
1. Cauze genetice
- Dimensiunea şi forma dinţilor noştri sunt determinate genetic. Însă dimensiunile maxilarului sunt codificate de alte gene. Astfel se întâmplă ca lângă dinţi prea mari să moştenim maxilari mici, iar lângă dinţi prea mici maxilari mari, care vor rezulta în congestie sau chiar formarea lacunelor.
- Multe diferenţe se pot moşteni şi de la sine, ca de exemplu maxilarul frontal, supradezvoltat – un bun exemplu fiind familia Habsburgă. Aglomerare familială poate fi observată de multe ori în cazul deficiţilor de germeni, dinţi supranumerari sau chiar fisuri (ale buzelor, al cerului gurii).
2. Pericole externe
- Obiceiuri proaste, tulburări funcţionale
- Suptul degetelor (copilul îşi împinge în afară incisivii cu degetul, asemănător unei aparaturi ortodontice)
- Îngiţitul cu ajutorul limbii (limba rămâne înţepenită între cele două rânduri de dinte, în timpul înghiţitului)
- Înghiţire cu suprimarea buzelor (în timpul înghiţirii buza de jos rămâne înţepenită în spatele incisivilor de sus, astfel incisivii de sus se înclină în faţă, iar cei de jos în spate)
- Roaderea unghiilor sau al creionului
- Scrâşnirea dinţilor (bruxism) (apare mai degrabă seara, deseori din cauza stresului)
- Tulburări de alimentaţie (bebeluşul nu suge, copilul nu mestecă destul)
- Respiraţie nazală blocată (Dacă copilul e bolnav timp de multă vreme, nu respiră prin nas, ci prin gură. Astfel buzele îi sunt mereu deschise, musculatura buzelor nu-i sprijină dinţii, de aceea incisivii de sus se înclină înafară.)
- Erupţia prematură a dinţilor (scoaterea dinţilor de lapte cu mai mult de un an înainte schimbării acestora). Scoaterea prematură a dinţilor de lapte cauzează foarte multe anomalii, deoarece dinţii învecinaţi tind spre zone unde lipsesc dinţi, iar astfel dintelui de desubt gata să iasă, nu-i rămâne destul loc. Aşa că va sta înafara sau înăuntrul danturii, în caz nefericit nici nu poate ieşi, împiedicându-se în măduva osoasă. Şi ocluzia se poate scufunda, rezultând în ocluzie adâncă. Pentru a preveni acest lucru, în parte păstrarea dintelui este preferată, pe de altă parte dacă acesta neapărat trebuie scos, atunci de obicei recomandăm proteza. Aceasta poate fi mobilă sau fixată, aparatură de dimensiune mică, ce nu-i deranjează pe copii.
- Traumă (în urma unui accident al dintelui de lapte, dintele de desubt ori nu iese deloc la suprafaţă, ori iese, dar în situaţii anormale).
Kezelés megtervezése
Ez a szakasz a legfontosabb momentum a fogszabályozó kezelések során. Ekkor dől el, hogy milyen változásokat hozunk létre az arcon, milyen lesz a mosoly, a benyomás, az esztétikai megítélés.
Összességében vizsgáljuk a rágó-és mimikai izomzatot, a fogsorok találkozását,a rágást, a fogak helyzetét, az állcsontok egymáshoz való viszonyát. Lemérjük a fogak és ajkak találkozását. Esztétikai analízist végzünk. Minden egyes páciens más- és más, ezért kell elkészíteni az egyénre szabott kezelési tervet. Rengeteg mérési lehetőség áll a rendelkezésünkre, de ezeket nem külön-külön, hanem egy komplex rendszerben végezzük el.
Csak akkor vágunk bele a kezelésbe, ha biztosak vagyunk az elérhető maximális eredményben és a hosszútávú stabilitásban. Különböző alternatívákat alkotunk, de azzal a szigorú megkötéssel, hogy kompromisszumot csak akkor kötünk, ha ez orvosi szempontból is helytálló. Bevonjuk a társszakmák képviselőit is, ha szükséges, konzultálunk kezelőorvosával. Ekkor ajánljuk fel azokat a készüléktípusokat, amelyek a leghatékonyabbak a kezelésben. Ezek közül választhat. A kezeléstervezéskor nem készülékekben gondolkozunk, hanem abban, hogy az Ön számára mi a lehető legjobb megoldás. A készülék, csak eszköz a kezünkben amivel a legoptimálisabban, leggyorsabban,legkényelmesebben kezeljük Önt.
Érdekességek
Már a maják is használtak fogékszert
2500 évvel ezelőtt a Maja civilizációnak komoly ismeretei voltak a fogakról. Fogaikat ugyanis előszeretettel díszítették ékszerekkel, melyhez kezdetleges fúrót használtak. Sőt, fogaikat sokszor speciális alakúra faragták, hogy minél érdekesebb legyen… A kutatók szerint a maják nagyon jól ismerhették a fogakat, hiszen képesek voltak úgy faragni azokat, és úgy beilleszteni az ékszert, hogy felépítésükben nem esett kár.
Az egyiptomiak furcsa módszere a fogak között rés ellen
Már az ókorban is voltak kísérletek a fogak közötti rések megszűntetésére és a tökéletes mosoly kialakítására. Ásatások során fedezték fel, hogy az egyiptomiak a fogakat egy vékony, állati belekből készített zsineggel húzták össze, így próbálták megszűntetni a köztes hézagokat. Hiába, egy a szép mosoly már akkor nagy jelentőséggel bírt.
Így nézett ki az első fogszabályozó
A francia Pierre Fauchard-t tartják a fogszabályozás atyjának, aki 1728-ban kiadott könyvében írt a fogászati kezelésekről. Ő vezetett be egy olyan készüléket, mely leginkább egy lópatkóhoz hasonlított, és a fogsor igazításához használták. Az orthodoncia elnevezés azonban Joachim Lefoulon-tól származik, aki 1841-ben megjelent művében írt felfedezéseiről.
