Prima consultare

Condiția unui zâmbet minunat este înțelegerea dintre Dumneavoastră și dentist. Dentistul vă poate ajuta, doar până când sunteți în cabinetul său, în restul timpului, Dumneavoastră sunteți însărcinată cu asigurarea derularii cât mai bune a tratamentului. Cel mai important este să vă păstrați dinții și gingia curate – și atunci când nu vă aflați sub tratament medical. Dacă tratamentul este deja în curs, păstrarea igienei orale necesită și mai mare atenție.

De exemplu, un aparat ortodontic poate fi sursa de formare a plăcii bacteriene în gură.

Dacă purtați un astfel de aparat, este important să acordați puțin timp în plus curățării dinților dumneavoastră. Folosiți periuță de dinți specială, mătase dentară, periuță interdentară, cu ajutorul cărora puteți ușura păstrarea igienei orale corespunzătoare. Dacă purtați aparat ortodontic detașabil, acesta se poate curăța cu ajutorul periuței, pastei de dinți și cu ajutorul tabletelor speciale. Mai jos puteți afla exact cum să mențineți curățenia și sănătatea gurii, respectiv aparatului dumneavoastră de ortodonție.

Este important să vă mențineți igiena orală de-a lungul tratamentului stomatologic, dar și înafara acestuia.

Îngrijirea dentară și orală

• Tehnica corectă a spălatului pe dinți

În cazul nespălării pe dinți, placa bacteriană se depune pe aceștia și pe suprafața gingiei, rezultând din salivă, bacterii, resturi de alimente, precum și alte substanțe dizolvate în salivă. Dacă placa bacteriană este permanent prezentă pe suprafața dinților, bacteriile care formează acid, se acumulează, cauzând apariția cariilor. Periajul cu regularitate și amănunțit este, de asemenea, indispensabil. Nu există reguli, în ceea ce privește periajul individual al suprafețelor dinților. Cel mai bun mod este de a crea un sistem pentru noi înșine, pe care să-l urmăm de fiecare dată, așa încât să nu rămână vreo suprafață de dinte neperiată. Să luăm periuța de dinți, dar  să avem grijă când ne spălăm pe dinți, să nu-l apăsăm tare de aceștia. Să parcurgem toate suprafețele danturii superioare și inferioare, cu mișcări circulare. Evitați periajul dur, orizontal, pentru că acesta poate provoca retragerea semnificativă a gingiei, iar pe suprafața dinților, pot apărea dungi orizontale, datorate periuței de dinți. Aceste gropi sunt spații ideale pentru depunerea plăcii bacteriene. Suprafețele interioare ale dinților se curăță, aplicând tehnica măturării. Peria trebuie poziționată pe dinți, în așa fel încât parțial să acopere gingia, apoi înaintând spre capetele suprafețelor dinților, placa bacteriană să fie curățată complet. Periajul fiecărei secțiuni se repetă de zece ori. În privința îngrijirii orale perfecte, periajul trebuie urmat seara și de folosirea mătasei dentare și a apei de gură, doarece cu peria se pot curăța numai suprafețele exterioare, interioare, și cele masticatorice.

• Curățarea aparatului ortodontic

Dacă purtați aparat ortodontic fix, în prima instanță poate părea dificilă înlăturarea plăcii bacteriene de pe dinți și marginea gingiei, însă cu puțină repetare se poate însuși tehnica perfectă. Aveți grijă să curățați și toate suprafețele dinților interioare, exterioare, suprafața de masticare a dinților, precum și părțile din spate ai acestora. În cele din urmă, se spală suprafața din jurul aparatului ortodontic, mai întâi de sus în jos, apoi invers. Este important ca peria să pătrundă în spațiile dintre dinte și sârmă. Spălați și suportul, și sârmele. Nu uitați de spațiile dedesubtul sârmelor – și acestea trebuie curățate. Este foarte important să nu rămână afară nici spațiul dintre aparat ortodontic și gingie. Mișcările să nu vă fie bruște, și aveți grijă să nu vătămați suporturile și sârmele. Apoi se clătește bine cu apă. După acestea, verificați-vă amănunțit dinții și aparatul ortodontic, și vedeți dacă sunt destul de strălucitoare. Folosiți periuță interdentară și mătase dentară! Vezi mai jos:

• Curățarea aparatelor detașabile

În acest caz, îngrijirea dentară este mult mai ușoară, pentru că, după ce se scoate aparatul ortodontic, tot așa se poate spăla pe dinți și se poate folosi mătase dentară, ca și în caz normal. Suprafețele gingiei acoperite de aparat ortodontic – inclusiv și bolta palatină – se spală cu grijă, în caz că aveți astfel de aparat ortodontic. Dispozitivul se spală cu periuță și pastă de dinți, apoi se clătește bine cu apă. Aparatul ortodontic trebuie spălat zilnic, iar în fiecare 3-4 zile acesta trebuie introdus într-o soluție de curățat aparate ortodontice. Tabletele procurabile din farmacii se dizolvă în apă, și în asta se lasă timp de 10 minute. Se poate întâmpla, ca o substanță asemănătoare calciului să se depună pe dispozitiv. În astfel de cazuri, o soluție bună este ca aparatul să se așeze în oțet. După ambele moduri de curățare, e nevoie ca acesta să se spele și să fie uscată bine.

Produse de îngrijire orală

–          Alegerea periuței de dinți

Periuța de dinți cea mai ideală are cap mic și margini rotunjite, deoarece aceasta trebuie să ajungă în locul cel mai îndepărtat al dinților din spate, cu ajutorul căreia este posibil periajul circular. Înafară de aceasta, este important ca perii să fie moi sau medii, deoarece cele tari, combinate cu tehnici incorecte de spălare ale dinților, rezultă garantat în deteriorarea coletului dentar. E bine dacă perii sunt rotunjiți în vârf, dacă mânerul și capul sunt flexibili, pentru că aceste însușiri ajută la spălarea mai cu grijă a dinților. Periuța de dinți trebuie schimbată la fiecare 3 luni minim, pentru că perii se deteriorează, iar eficiența ei scade astfel. Perii direcționați în toate direcțiile, cer în mod evident înlocuirea periuței. Cei care poartă aparat ortodontic, merită să aleagă periuță specială. Aceasta are peri tunse în formă de V, putând astfel curăța dedesubtul și deasupra sârmei aparatului ortodontic.

• Periuța interdentară

Cu ajutorul periuței interdentare puteți curăța în profunzime și acele locuri, unde cu periuța de dinți greu se poate ajunge, sau chiar deloc. Este importantă curățarea zonelor interdentare, deoaece aici se formează cariile, iar mai târziu bolile parodontale, fără a observa. Îndepărtarea cea mai eficientă a plăcii bacteriene e posibilă cu ajutorul acestor dispozitive mici, de formă de spiral, care curăță simplu și fin. Prin utilizarea lor de zi cu zi, sângerarea gingiei și respirația neplăcută pot fi reduse, fără îndoială, în numai câteva zile. Pentru curățarea diferitelor locuri, folosiți periuțe interdentare de diferite dimensiuni. Împingeți-le în zonele interdentare, apoi trageți-le afară. Această procedură nu trebuie repetată de mai multe ori.

• Folosirea mătasei dentare

Mătasea dentară curăță spațiile interdentare. Cu ajutorul acesteia, pe lângă înlăturarea perfectă a resturilor de alimente, putem contribui la ajungerea fluorului din apă și pastă de dinți, în dinți. Folosirea mătasei dentare implică mișcarea ușoară a mătasei între dinți, pentru ca aceasta să ajungă în contact cu dinții. Frecați fiecare dinte separat, de sus în jos, ca să înlăturați placa bacteriană, dar aveți grijă să nu vătămați gingia! În cazul aparatului ortodontic fix, conduceți mătasea dentară printre bara ortodontică și marginea gingiei. Sângerarea în timpul utilizării mătasei dentare poate fi atribuită inflamării gingiilor, sau a utilizării dure a mătasei. Dacă se aplică corect și cu regularitate, inflamarea gingiei încetează. Resturile de alimente se lipesc mai bine de proteză, fapt pentru care curățarea cu mătase dentară este foarte importantă în astfel de cazuri.

• Irigarea gurii

Dacă ați suferit de vreo boală parodontală gravă sau ați avut parte de chirurgie parodontală extinsă, se pot forma spații atât de mari între dinți, încât acestea se pot curăța deja cu greu cu dispozitivele amintite mai înainte. Acesta este valabil și purtătorilor de aparate ortodontice lipite, unde se formează spații greu de curățat între sârme. Irigarea gurii este recomandată aproape în exclusivitate  acestor persoane, însă cu mare atenție. Puterea jetului de apă trebuie ajustată la nivel mic, și niciodată să nu-l direcționăm către gingie, pentru că acesta poate presa placa bacteriană sub linia lipită, provocând astfel inflamații. Dacă gaura care urmează a fi curățată este destul de mare, atunci și jetul de apă cu intensitate mai mică poate să-și facă efectul.

• Utilizarea apei de gură

Apa de gură este un lichid, care asigură igiena dinților și a gurii. Are efect antibacterian, distrugând astfel bacteriile și virușii din gură, ajută la prevenirea apariției cariilor, gingivitei, respirației urât mirositoare și formării plăcii bacteriene. După o spălare pe dinți amănunțită, merită să folosiți apă de gură, pentru că aceasta ajută la promovarea sănătății florei bacteriane a gurii – asta încât nu se clătește cu apă normală, iar agenții rămân în împrejurimile dinților. Cu toate că majoriatea acestora asigură o respirație plăcută, proaspătă, aceasta nu poate înlocui periajul dinților în niciun caz. Se recomandă a clăti aproximativ 15 ml de apă de gură, cu gura închisă timp de aprox. 1 minut, în același mod ca și când ne spălăm pe dinți. Este recomandată spălarea și din partea din spate a gurii, în același mod ca și când faceți gargară.

• Pasta de dinți

Crema sau pasta de dinți se compune din materiale care ajută la curățarea mecanică a dinților. Materialul în formă de pastă sau gel ajută la îndepărtarea resturilor de alimente, a plăcii bacteriene de pe suprafața dinților, elimină sau ameliorează mirosul urât al gurii. Ingredientul antibacterian al pastei de dinți este Xylitol-ul, care împiedică formarea și reproducerea bacteriilor, care la rândul lor cauzează inflamarea gingiilor. Creșterea eficienței este dată de alte substanțe suplimentare (ex.: zinc, fluorid, triclosan, etc.), care au un efect de reducere directă a plăcilor chimice. Fluorul este un ingredient important al pastei de dinți, deoarece înlocuiește conținutul de hydroxyapatite al dinților cu fluorapatite, care nu numai că este mai puternic, dar și rezistă împotriva cariilor.

Folosiți pastă de dinți, care conține fluor și periuță de dinți cu peri moi. Folosiți mătase dentară cu ceară! Spălați-vă pe dinți măcar de două ori pe zi: dimineața după micul dejun și seara înainte de culcare. Dar dacă aveți ocazia, cel mai bine ar fi să vă curățați dinții după fiecare masă. Acest lucru este obligatoriu în cazul purtării aparatului ortodontic fix.

• Tabletele colorante pentru colorarea plăcii bacteriene

Culoarea alb-gălbuie a plăcii bacteriene e aproape identică cu cea a dinților, fapt pentru care aceasta nu se vede cu ochii liberi. Pentru observarea plăcii bacteriene, depusă pe dinți, putem folosi tablete, soluții pentru colorarea acesteia, care dau culoare roșie, mov, galbenă acestui strat. Această modalitate ne poate ajuta în verificarea eficacității tehnologiei noastre de curățare a dinților. După ce ne spălăm pe dinți, să mestecăm o astfel de tabletă, așa încât dacă este posibil, să ajungă pe toată suprafața dinților, apoi după clătirea cu apă, să ne uităm care dinte și unde anume a rămas colorat. Dacă observăm astfel de colorări, să ne spălăm iarăși pe dinți, până când colorările dispar în totalitate, de pe întreaga suprafață a dinților. Câteva astfel de ocazii ajung ca să observăm și totodată să eliminăm deficiențele igienice ale gurii.

• Racleta linguală

Racleta linguală este un mijloc indispensabil pentru a vă scăpa de respirația neplăcută. Limba saburală este cea responsabilă pentru formarea în parte a problemelor gurii, pentru că organismul scapă de o parte a toxinelor, de-a lungul detoxifierii din timpul nopții, prin limbă. Fără curățare mecanică, placa bacteriană și substanțele toxice ale acesteia acumulate de-a lungul nutriției zilnice, ajung înapoi în tractul gastro-intestinal. Acest lucru poate fi evitat prin utilizarea sistematică, de zi cu zi, a racletei linguale. Nu este recomandată folosirea periuței de dinți în acest scop, deoarece becteriile se pot strecura ușor între perii acesteia.

Anomalii dentare

• Congestie
• Ocluzie deschisă (incisivii nu se ating în momentul ocluziei)
• Ocluzie adâncă (incisivii superiori acoperă sau ascund incisivii inferiori în momentul ocluziei)
• Ocluzie încrucişată (de exemplu, dinţii superiori ajung nu în faţa, ci în spatele dinţilor inferiori în timpul ocluziei)
• Dinţi în afara sau interiorul arcadei dentare
• Înclinare excesivă în afară sau în interior a dinţilor
• Dinţi reziduali datorate erupţiei dentare
• Dinţi supranumerari
• Lipsa mugurilor dentari

Anomalii mandibulare

• Mandibulă subdezvoltată sau prea mare
• Maxilar superior subdezvoltat sau mare
• Combinaţia acestora, sau disproporţie între dimensiunea, mărimea, poziţia celor doi maxilari
• Ocluzie deschisă
• Ocluzie adâncă
• Asimetrie
• Labioschizis şi palatoschizis

Diferenţe comune, întâlnite la vârsta maturităţii

• dinţi prea mari sau prăbuşiţi, din cauza edentaţiilor, care împiedică pregătirea protezelor
• dinţi strămutaţi, cauzaţi de boli paradontale, formarea lacunelor, creând probleme estetice şi funcţionale
• tratamente chirurgical-ortodontice, datorate deformărilor de mandibulă
• disfuncţii ale articulaţiei temporomandibulare (dureri, gnatosonie)
• intervenţii estetice

Care sunt cauzele anomaliilor dentare?

1. Cauze genetice

• Dimensiunea şi forma dinţilor noştri sunt determinate genetic. Însă dimensiunile maxilarului sunt codificate de alte gene. Astfel se întâmplă ca lângă dinţi prea mari să moştenim maxilari mici, iar lângă dinţi prea mici maxilari mari, care vor rezulta în congestie sau chiar formarea lacunelor.
• Multe diferenţe se pot moşteni şi de la sine, ca de exemplu maxilarul frontal, supradezvoltat – un bun exemplu fiind familia Habsburgă. Aglomerare familială poate fi observată de multe ori în cazul deficiţilor de germeni, dinţi supranumerari sau chiar fisuri (ale buzelor, al cerului gurii).

2. Pericole externe

• Obiceiuri proaste, tulburări funcţionale
• Suptul degetelor (copilul îşi împinge în afară incisivii cu degetul, asemănător unei aparaturi ortodontice)
• Îngiţitul cu ajutorul limbii (limba rămâne înţepenită între cele două rânduri de dinte, în timpul înghiţitului)
• Înghiţire cu suprimarea buzelor (în timpul înghiţirii buza de jos rămâne înţepenită în spatele incisivilor de sus, astfel incisivii de sus se înclină în faţă, iar cei de jos în spate)
• Roaderea unghiilor sau al creionului
• Scrâşnirea dinţilor (bruxism) (apare mai degrabă seara, deseori din cauza stresului)
• Tulburări de alimentaţie (bebeluşul nu suge, copilul nu mestecă destul)
• Respiraţie nazală blocată (Dacă copilul e bolnav timp de multă vreme, nu respiră prin nas, ci prin gură. Astfel buzele îi sunt mereu deschise, musculatura buzelor nu-i sprijină dinţii, de aceea incisivii de sus se înclină înafară.)
• Erupţia prematură a dinţilor (scoaterea dinţilor de lapte cu mai mult de un an înainte schimbării acestora). Scoaterea prematură a dinţilor de lapte cauzează foarte multe anomalii, deoarece dinţii învecinaţi tind spre zone unde lipsesc dinţi, iar astfel dintelui de desubt gata să iasă, nu-i rămâne destul loc. Aşa că va sta înafara sau înăuntrul danturii, în caz nefericit nici nu poate ieşi, împiedicându-se în măduva osoasă. Şi ocluzia se poate scufunda, rezultând în ocluzie adâncă. Pentru a preveni acest lucru, în parte păstrarea dintelui este preferată, pe de altă parte dacă acesta neapărat trebuie scos, atunci de obicei recomandăm proteza. Aceasta poate fi mobilă sau fixată, aparatură de dimensiune mică, ce nu-i deranjează pe copii.
• Traumă (în urma unui accident al dintelui de lapte, dintele de desubt ori nu iese deloc la suprafaţă, ori iese, dar în situaţii anormale).

Az egyes fogszabályozóknál használt drótban olyan nikkel-titánium található, melyet a NASA fejlesztett ki, és speciális alakmegőrző tulajdonsággal rendelkezik, mely testhő vagy nyomás hatására aktivizálódik.

Már az ókorban is voltak kísérletek a fogak közötti rések megszűntetésére és a tökéletes mosoly kialakítására. Ásatások során fedezték fel, hogy az egyiptomiak a fogakat egy vékony, állati belekből készített zsineggel húzták össze, így próbálták megszűntetni a köztes hézagokat. Hiába, egy a szép mosoly már akkor nagy jelentőséggel bírt.

A francia Pierre Fauchard-t tartják a fogszabályozás atyjának, aki 1728-ban kiadott könyvében írt a fogászati kezelésekről. Ő vezetett be egy olyan készüléket, mely leginkább egy lópatkóhoz hasonlított, és a fogsor igazításához használták. Az orthodoncia elnevezés azonban Joachim Lefoulon-tól származik, aki 1841-ben megjelent művében írt felfedezéseiről.